Har şi Jertfă

Când ai bătut la poarta mea
Ca să-Ţi deschid întaia oară,
O! Era atunci spre pimăvară
Isuse scump, loc prim în ea,
Ţi-am oferit în fapt de seară.

Tu vreai atunci, ca să cinăm,
La masa cea sacră-mpreună
Şi Ţi-am simţit calda Ta mână,
De vorbă-n dragoste să stăm
Ca şi prieteni, când s-adună.

Să-mi spui despre iubirea Ta
Şi despre harul Tău cel mare
Ce n-are-n lume-asemănare,
Ce-ai arătat, când la Golgota
Te-ai pus ca punte de salvare.

Şi cum peste-abisul pierzării
Cu-al său hotar, de netrecut
Cu crucea-n spate l-ai trecut,
Te-ai strămutat în largul zării
Prin jertfa crucii, recunoscut.

Te-ai interpus, între pământ
Cum şi-ntre cerul, bulversat
Prin dragostea ce-ai arătat,
De-acelaş rău, rămas înfrânt
Când din mormânt, ai înviat.

Prin lupta ce-a fost câştigată,
Prin confruntarea de milenii
Până la stadiul,... de sfinţenii,
Mă văd în jertfa prea curată
Adusă-n ceasuri de vecernii.

Flavius Laurian Duverna
23 ianuarie 2005, Stia-Italy.